Terapia Durerii

Definiție

Durerea, definită ca o experiență senzorială și emoțională dezagreabilă, are un caracter multifactorial și pluridimensional. Această abordare justifică importanța din ce în ce mai mare acordată programelor de luptă contra durerii în general. Durerea se manifestă sub diferite forme de intensitate și întindere variabile. Durerea este asociată cu leziuni tisulare, reale sau potențiale, sau descrisă ca și cum aceste leziuni există. Ea este provocată, de cele mai multe ori, de excitarea receptorilor denumiți în mod obișnuit nociceptori (terminații nervoase sensibile la stimulii dureroși), care se află, în principal, în piele și, într-o mai mică măsură, în vase, mucoase, oase și tendoane. Organele interne conțin mai puțini astfel de receptori.

Tipuri de durere

O durere se definește după sediul ei, după tipul ei: difuz sau localizat, după intensitatea ei, după periodicitatea și caracterul ei durerea poate fi:

  • Pulsatilă
  • Bătântă
  • Zvăcnitoare (zvăcniturile sunt caracteristice unei inflamații)
  • Ca un fulger (atingere nervoasă)
  • Poate avea o natură de crampă (atingere musculară) sau de colică (atingere viscerală)
  • În unele cazuri, durerea este resimțită într-o altă parte a corpului decât cea în care se află zona lezată sau traumatizată; atunci se vorbește de durere iradiată
  • Un alt tip de durere se referă la membrul fantomă; ea este resimțită de aproximativ 65% dintre amputați

Manifestarea durerii

  • O durere acută se manifestă cu ocazia unei leziuni tisulare și are ca rol esențial prevenirea individului asupra unei disfuncții a organismului sau. Ea este asociată cu palpitații, cu o creștere a presiunii arteriale, a nivelurilor unor hormoni (cortizol, catecolamine) și a frecvenței ventilației (mișcarea aerului în plămâni).
  • O durere cronică este o durere persistentă mai mult de o lună peste timpul obișnuit în cazul unei boli acute, ori după timpul socotit după ce a survenit o vindecare sau chiar poate fi o durere asociată unei boli cronice.

Intensitatea durerii

  • 0 – Fără durere, relaxare, expresie calmă
  • 1-2 – Durere minimă, ușor stresat, expresie tensionată
  • 3-4 – Durere ușoară, mișcări reținute, grimase
  • 5-6 – Durere moderată, gemete, agitație
  • 7-8 – Durere severă, țipete
  • 9-10 – Durere chinuitoare, țipete, agitație

Tratament

Obiective

  • Ameliorarea durerii
  • Promovarea vindecării țesuturilor suferine
  • Miorelaxarea regională
  • Revenirea la mobilitatea avută anterior
  • Educarea pacientului în vederea prevenirii instalării altor episoade

Profilaxie

Lupta împotriva durerii reprezintă una dintre prioritățile medicinei. Tratamentul constă, în general, în administrarea de:

  • Analgezice nenarcotice (aspirină, paracetamol) pentru durerile ușoare sau moderate care nu au mai fost tratate anterior.
  • Antiinflamatoare nesteroidiene pentru durerile medii.
  • Analgezice narcotice (înrudite cu morfina) pentru durerile mari.

Tratamentul durerilor cronice rebele poate, de asemenea, să facă apel la injectarea locală de opiacee, prin cateter epidural sau intradural pentru măduvă și intravascular pentru creier, prin intermediul unui rezervor subcutanat, unde este injectat produsul, sau al unei pompe de infuzie reglabilă la comandă.

Tratamentele nemedicamenteoase precum:
  • Crioterapia (aplicarea frigului)
  • Masaje
  • Acupunctura
  • Electroterapie
  • Intervențiile de neurochirurgie care vizează întreruperea căilor sensibilității (de exemplu, termocoagularea ganglionului lui Gasser în nevralgiile rebele de trigemen)
pot fi, de asemenea, folosite.

Instituirea unei terapii analgetice eficiente

  • Ameliorarea confortului și a calității îngrijirii pacientului
  • Facilitarea recuperării complete
  • Reducerea morbidității postoperatorii asigurând astfel o externare mai rapidă.

Atribuțiile asistentei

Atribuțiile asistentei în cadrul acestor programe nu se limitează la administrarea tratamentului prescris ci vizează o misiune mult mai largă:

  • Recunoașterea durerii și a repercusiunilor acesteia precum și a bazelor neurofiziologice.
  • Cunoașterea principiilor de tratament, a metodelor terapeutice și de evaluare și aplicarea lor sistematică.
  • Supravegherea eficacității tratamentului și a apariției de efecte secundare.
  • Asigurarea suportului psihologic pentru pacient și familie.